Istoric – Școala Gimnazială Ibănești

ȘCOALA GIMNAZIALĂ IBĂNEȘTI

Situată pe pitoreasca vale a Gurghiului, în partea de răsărit a județului Mureș, comuna Ibănești este una dintre cele mai vechi comune românești, în care obiceiurile și tradițiile populare își păstrează parfumul și formele nealterate. Documentar, comuna Ibănești este atestată pentru prima dată în anul 1453, când Ladislau al V-lea, rege al Ungariei, donează lui Iancu de Hunedoara ”Cetatea Gurghiului”, împreună cu satele aparținătoare, printre care și Ibănești.

Din anul 1968 comuna Ibăneşti este alcătuită din zece sate: Ibăneşti, Blidireasa, Brădeţelu, Dulcea, Ibăneşti Pădure, Lăpuşna, Pîrîu Mare, Tireu, Tisieu şi Zimţi.

Cea mai veche școală de pe Valea Gurghiului a fost cea de pe lângă mănăstirea Tireului. Începuturile învățământului pe aceste meleaguri trebuie legate de domnia Împăratului Iosif al II –lea(1780-1790), când s-a mărit numărul școlilor românești din Transilvania. În acea perioadă este amintită și școala din Ibănești alături de cea din Adriani, Beica, Hodac, Cașva, Chiher, Urisiu și Teleac. Un document școlar semnat de învățătorul Ioan Prodan, aflat în arhiva Bisericii Ortodoxe din Reghin, în 1853, arată că docentele Ioan Prodan de la școala din Ibănești a avut ca plată 200 de florini. Documentul ne mai relatează ce au învățat ”pruncii și pruncele” din comuna Ibănești care au frecventat școala în anul 1852-1853 și despre purtarea lor. Rezultatele elevilor au fost următoarele: foarte bine – 8 elevi, bine – 12 elevi, de mijloc – 11 elevi. Observăm că sunt menționați un număr de 31 de elevi testați. Comparând această cifra cu Prospectul din 1852-1853 în care Ibăneștiul figurează cu un număr de 65 elevi, deducem că nu toți elevii au frecventat școala. De remarcat este faptul că învățătorul Ioan Prodan era absolvent al unei școli pedagogice superioare, iar școala din Ibănești era ”școală națională”, spre deosebire de alte școli din acea vreme care erau ”școli sătești”. În privința localurilor în care se desfășoară activitatea școlară documentele de arhivă menționează ”Ibănești – școală de lemn – 1890”.

O altă statistică ne prezintă, la răscrucea dintre secole următoarele efective de elevi:

Localitatea/anul	1871	1876	1886	1890	1900	1906
Ibănești	36	34	70	37	20	54

Școala Generală Dulcea s-a înființat în anul 1926. Ea își desfășura activitățile într-o casă particulară, având un efectiv de 36 de elevi eșalonați în 3 clase. În anul 1936 s-a construit primul local de școală din Dulcea.

La Isticeu, primul local de școală se ridică tot în anul 1936. În satul Ibănești Pădure, după anul 1918 a ființat în cadrul școlii confesionale un singur post de învățător. În anul 1937 s-a construit Căminul Cultural din Ibănești Pădure cu fonduri alocate de Despărțământul ASTRA Reghin. În spațiul acestuia a funcționat și școala cu 3 săli de clasă.

Recensământul din anul 1930 ne oferă date importante asupra situației învățământului din zona noastră. Astfel numărul știutorilor de carte din Ibănești era de 3374 persoane, iar neștiutorii de carte era 2008.

Din Memoriul adresat la 12 aprilie 1948 domnului ministru al învățământului și finanțelor, rezultă că în comuna Ibănești, care numără 4800 de suflete, erau peste 800 de copii de vârstă școlară și că vechile localuri de școli primare, proprietatea parohiilor, erau într-o stare deplorabilă. La Școala din Ibănești Sat erau 280 de copii recenzați. Construcția școlii a durat 3 ani (1948-1950). În toamna anului 1950 se deschid cursurile în localul nou, localul vechi va fi folosit pentru internat.

După reforma învățământului din 1948, școala de 7 clase devine obligatorie.

La Ibănești veneau elevi de la Hodac, Toaca, Ibănești Pădure. Cei care aveau domiciliul la distanță mai mare de 3 Km se puteau interna.

În anul 1950 în comuna Ibănești activau 17 cadre didactice astfel: la Școala nr. 1 din Ibănești Sat – 9, la Școala nr. 2 Isticeu – 2 învățători, la Ibănești Pădure – 4 și la Școala primară din Dulcea – 2.

La nivel naţional, între 1990 şi 2016 numărul total al populaţiei şcolare, s-a redus, numărul cadrelor didactice s-a redus iar numărul unităţilor de învăţământ s-a redus prin comasarea școlilor într-o singură unitate cu personalitate juridică. Astfel, în anul 2013 unitatea şcolară se reîntregește prin comasarea tuturor structurilor școlare din comună sub denumirea de Şcoala Gimnazială Ibănești.

Bibliografie: Dumitru Husar – Ibănești, un sat binecuvântat de Dumnezeu, Editura Nico, Tg. Mureș, 2015